A fost inaugurata la 15 august 1517, cu mare fast si aleasa participare. Au fost de fata numerosi oaspeti, nu numai din tara, ci si de peste hotare, in frunte cu patriarhul Constantinopolului. Inaltarea acestei biserici a fost, in primul rind, unul din modurile in care ctitorul, Neagoe Basarab, isi afirma pozitia in societatea vremii. Frumusetea cladirii, avutiile cu care a fost inzestrata vadeau puterea, bogatia si gustul ctitorului, sporindu-i prestigiul fata de contemporanii sai si pastrindu-i amintirea peste veacuri.
Timp de secole, monumentul a stirnit admiratia tuturor, cei ce l-au vazut au ramas uimiti de maretia constructiei si de bogatia podoabei sale sculpturale, iar poporul a creat legenda conform careia neobisnuitta reusita s-ar datora unei mari jertfe omenesti aduse de mesterul Manole. Dar, timpul si desele nenorociri nu au crutat acest monument. In iarna lui 1610-1611 armatele lui Gabriel Bathory, principele Transilvaniei care l-a alungat din scaun pe Radu Serban, l-au jefuit de tot ce putea fi jefuit, de la acoperisul din plumb pina la podoabele din mormintele ctitorilor.
Monumentul a fost reparat in vremea domniei lui Matei Barasarb, dar a avut din nou de suferit in timpul razboiului ruso-turc de la 1769-1774. In timpul ocupatiei austriece a fost din nou pradat. Doua incendii, unul la 23 aprilie 1867 si altul la 2 decembrie al aceluiasi an, au distrus o parte dintre cladiri, turnul-clopotnita si interiorul monumentului. A fost restaurat intre 1875 si 1885.
Aici au fost inmormintati domnitorii Neagoe Basarab si Radu de la Afumati, precum si regii Carol I si Ferdinand I.
|
Monumente 
Muzee
